Cu ocazia Zilei Mondiale Fără Tutun – 31 mai, al cărei slogan este: „Trei moduri de a salva vieţi: Renunţă definitiv la fumat, ajută-i pe alţii să renunţe, respectă legea!“, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a sărbătorit succesul Convenţiei-cadru a OMS pentru Controlul Tutunului (FTCT) în combaterea epidemiei de tabagism, recunoscând totodată că rămân încă destule provocări în domeniu. (...)

   Când vine vorba despre carnavaluri celebre, numele care ne răsună cel mai prompt în minte sunt Veneţia şi Rio de Janeiro. Această asociere este justificată deoarece amploarea forţelor desfăşurate pe perioada festivităţilor în aceste oraşe este impresionantă, iar mediatizarea lor este pe măsură. Încă îmi aduc aminte una dintre casetele video care circulau în anii chiar dinainte de 1989, cu o ediţie a carnavalului brazilian în care mi se părea că toate frumuseţile pământului defilau în convoaie luxuriant decorate, executând o coregrafie ireproşabilă. (...)

   Anticoagulantul oral inovator dabigatran etexilat a primit recent o opinie pozitivă din partea Comitetului de experţi al Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA), ceea ce constituie un pas decisiv în punerea sa pe piaţă. Comitetul pentru produse medicamentoase de uz uman a recomandat aprobarea lui în statele membre UE pentru prevenţia AVC şi a emboliei sistemice la pacienţii adulţi cu fibrilaţie atrială (FA) non-valvulară, care prezintă factori de risc. (...)

    Evenimentele din ultimele zile au readus în atenţia generală Sănătatea. Şi nu ne referim aici la starea de bine fizic, mental şi social complet, după definiţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Nu. Sănătatea ca domeniu de exerciţiu al autorităţii administrative, ca „sector economic neproductiv“ dar mare consumator de resurse, ca subiect de talkshow ori de interviuri în direct la matineu sau în prime time, sănătatea ca piatră de moară pentru ieşirea din criza economică, sau chiar ca exemplu de neputinţă în asigurarea responsabilităţilor ce îi revin... Aceasta este perspectiva care ţine prima pagină în ultima vreme. Şi pe bună dreptate. (...)

 

   Ştiam de multă vreme că balerinul Cătălin Caracaş, „născut“ şi crescut în Opera bucureşteană, moştenind pasiunea pentru dans de la tatăl său (excelent balerin, aplaudat de-a lungul deceniilor în roluri performante), apărând, la rândul său, încă de pe băncile Liceului de Coregrafie, în numeroase partituri din marele repertoriu de gen, avea o bogată arhivă pe care o completa cu migală şi dăruire, cu speranţa ca, într-o zi, să poată realiza o imagine completă (sau aproape) a istoriei şi devenirii balerinilor care, începând din 1921 – anul în care Opera a fost instituţionalizată – au conferit strălucire spectacolelor curente, ovaţionaţi deopotrivă în turnee europene memorabile. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.